Perspective

Cred ca asta este cel mai ignorat blog care nu este in totalitate abandonat. Citeam ce am scris cu ani in urma din perspectiva a cine sunt acum. Cu totii avem ocazia sa facem ceva asemanator fie ca e vorba de o compunere din liceu sau de o teza din vremuri apuse. Eu am avut ocazia asta aici. O vreme cand tastam mai lent si totusi cu mult mai mult entuziasm, chiar daca ce vroiam sa exprim era chiar lipsa de entuziasm. Nu cred ca am reusit niciodata sa camuflez ca vroiam sa par pretentioasa si indiferenta. Nu cred ca am reusit vreodata in viata sa fiu cu adevarat indiferenta. Nu zic ca nu am fost niciodata. Doar ca nu am reusit. Pentru mine indiferenta nu a fost niciodata ceva ce se poate dezvolta in timp in legatura cu o anumita situatie sau persoana. Odata ce un individ sau eveniment imi intra pe radar ramanea acolo. Guess I was always too hot headed for my own good.

My mother(may she rest in peace) always used to say that all I need was a little patience and then I would be able to do everything I wanted. Nu pot sa zic ca nu avea dreptate. Sunt sigura ca de-a lungul anilor o sa ii dau dreptate in mai multe probleme. Dar poate, in cazul meu, rabdarea e ceva ce se invata. Ceva ce viata forteaza asupra ta. Pot sa spun cu certitudine ca este prima oara in viata mea in care pot sa bag mana in foc ca parerile de acum nu o sa dureze o vesnicie. Cand eram in liceu, eram convinsa ca ceea ce eu consider distractiv, emotionant, matur, interesant, nedrept etc. o sa aiba aceleasi pozitii in mintea mea peste ani de zile... Nu dureaza mult sa iti dai seama ca nu e asa. Si intr-un fel parca ai vrea sa fi imatur si iresponsabil din nou. Pentru ca atunci ti se parea ca se suferi tare mult cand de fapt cine stie ce baiat, cu un grad de maturitate mai subdezvoltat decat al tau nu te invitase inca la o cafea. Acum lucrurile sunt mai complicate. Poate de fapt mint. Poate nu as prefera sa fie ca atunci. Da, ar fi mult mai usor dar ar insemna sa nu stiu, si eu, in ciuda imaturitatii si lipsei de experienta am fost intodeuna curioasa... si sunt curioasa si acum. Prefer sa stiu si sa imi musc mainile de ciuda si durere decat sa fiu pierduta in blissful ignorance... Asta sunt si asta voi ramane probabil daca nu acumulez nitica rabdare.

Look who's back...

Daca exista vreo indoiala ca nu pot sa ma tin de nimic here it is. Nu am mai postat de 6 luni. In my defense I had bigger fish to fry and/or torture. Wanna hear about my life? Stay calm... I wasn't planning on telling you anything anyway.

I really don't know where to start cause I would like to say a lot. So avand in vedere ca ador the sheer randomness that so seldomly crosses our path (hmmm!... subiect for another time) - I'll just pick the first one that pops into my head..( oh, the selective nature of our subcounscious)

Music.

If you're one of my Y!M friends you probably already got this song. but if you're not and you get a chance you should really check it ou. Mike Doughty - I Hear the Bells. I've been sharing it a lot cause I think it's one of those cult songs that everyone should have on their iPod or mp3 player.

Ok. So to make this easier for you I'll just list them (cause if I started talking about them this post would be novel lentgh).

Something Happens - Momentary thing
Junk - Life Is Good
Pete Yorn - Just Another Girl
The Who - Magic Bus
The Dandy Warhols - Smoke it & We used to be friends
Tegan and Sarah - So Jealous
The Faders - No Sleep Tonight
The Hives - Walk Idiot Walk
(can't help myself) Elvis Costello - Veronica
Starsailor - I Don't Know (you should check out anything Starsailor you can lay your hands on)
The Perishers - Sway
The Wannabes - I An God

ok ok... I'm saving some for the next post .

Ok. Number two.

Christmas. Some of you might have read last Xmas' post. It was full of fluff and feeling and shit. This one ain't. I'm a Grinch. If the ortographic obviousness didn't do it for you I stress. Full stop.

Podcasts. You guys should really check'em out. I usually stick to the HP and Veronica Mars ones. Although I do sometimes check out stuff if it seems interesting enough. If you wanna know more about it let me know.

Veronica Mars. My new obsession. Well relatively new. I would watch it and rewatch incessantly. Oh wait! Would? It was cancelled last season but hey... I still have Grey's Anatomy, House md, OTH..althought that one is getting really old really fast. Oh! And Californication. It's done for this season. But it's been picked up and we have something to look forward to already. I'm curious what they'll be able to do with it now. Hope it won't go downhill.

I know you guys really don't care but The 4400 got cancelled and so did The Dead Zone apparently. I know. People suck.

Informatiile pe care le-am impartasit cu voi s-ar putea sa va lase total indiferenti. Dar these are mes petits(ha!) obsessions.

House MD e plin de sarcasm, mistere medicale si sarcasm and jerkiness.

Grey's. Oh come on. Seattle Grace Drama.

OTH. Makes me yawn, don't know why I listed it.

Although the Mugglecasters rule, Neptune Pirate Radio frustrates me. Intr-un mare si regal hal.
Ok...Where did that come from. Tis is one chaotic post. I shall redeem myself.

TUNE IN NEXT TIME WHEN WE'LL BE DISCUSSING STUFF THAT MAKES SENSE. OR MAKES AN EFFORT TO MAKE SENSE.

p.s. Simteam nevoia sa spun chestiile astea so bear with me. Imi cer scuze in avans pt greseli. Mi-e prea lene to proof the post.

I have new found faith

Sunt anumite momente de optimism in viata fiecaruia.Pentru unii mai multe, pentru altii mai putine. Eu le am in fiecare an. Poate nu in aceeasi perioada dar sunt acolo. Momente in care cred ca umanitatea merita salvata si trebuie sa contribui cu ceva la asta. Obsesia mea pentru ecologie fiind bine cunoscuta, calea in care as vrea sa salvez lumea este deja stabilita. Dar problema cea mai mare in treaba asta este lenea. sau poate faptul ca mereu astept momentul potrivit.

Intrebarea mea este:Nu avem toti prea multe momente genul asta?Momente in care vrem cu sa facem ceva. Ceva care ne pasioneaza dar gasim mereu scuze sa nu facem respectivul lucru. E prea devreme, sunt prea ocupat/a, mai tarziu...si asa mai departe.

Acest optimism ma face pe mine sa renunt la atitudinea mea sarcastica obisnuita si sa tin motivational speeches.

Cateodata am impresia ca ne e prea frica de ceea ce altii cred despre noi. Ca ne e prea frica sa ne bucuram de viata ca nu cumva sa nu parem patetici, ca ne e prea frica sa ne implicam intr-o cauza umanitara pentru ca nu e la moda sa iti pese, ca ne e prea frica sa traim intens pentru ca aceste trairi s-ar putea sa nu fie intotdeuna pozitive si suntem prea infricosati de eticheta "emo". Cateodata cred ca am ajuns ca in majoritatea cercurilor sa fiu precauta inainte sa spun anumite cuvinte. Cum ar fi "iubire". Ne ascundem problemele. Refuzam sa le abordam chiar daca abordarea ar fi laturalnica. Cliseele si frica de previzibil ne domina. Un final fericit e intotdeuna previzibil. O lectie de viata patetica. Si un cantec in care nu se simte sarcasm sau critica la adresa societatii contemporane nu e reusit. Pentru ca numele postul astuia si versurile anumitor melodii (gen Nada Surf- Concrete Bed) o sa roll some eyes.

Undeva pe drum am devenit atat de preocupati de ce cred altii despre viata noastra ca am uitat sa o traim. Si cu totii negam asta cu putere. Uram fenomenele globale. Uram globalizarea. Uniformizarea.Dar trist e ca ne straduim atat de mult sa nu fim ca ceilalti incat uitam cum este sa fim noi insine.

Summer Bummer

Nu ma mira faptul ca vara este plictisitoare.E probabil una dintre singurele certitudini in viata mea acum. Vara nu este asa de roz cum parea in fanteziile pe care le aveam cand stateam in banca visand la momentul in care temele si trezitul de dimineata nu vor mai fi singurele mele griji.The truth is that without early mornings and annoying homework to worry about there is very little to think about. The fact of the matter is I am simply too lazy. I refuse to go out because it's too damn hot and i end up complaining about the boredom. Which is actually the state of my choosing so the complaining is futile.

Muzica este destul de diversa si banuiesc ca the re-enactment of last summer isn't really the thing to do dar feelingu' e destul de reusit incat sa aleg sa raman in my comfortable routine. Writing is out of the question pt ca lenea ma domina momentan. And it's a slippery sloap with reading cause i have to find something i'm in the mood for.Which is turning out to be a challenge since i'm not really in the mood for anything.

So i guess this is everything. I'll probably start updating more since i have nothing else to do. Maybe i'll start to tlak about interesting stuff for a change. Yeah... fat chance.

Rainbows and Pots of Gold

Inainte de a incepe vreau sa le atrag atentia celor doua domnisoare care au aruncat un muc de tigara astazi in preajma Pietii Unirea ( de data asta nu la metrou). Rusine!

Asa.Acum.
Something for all you extroverts out there:
Once there was a little bird who was flying south; but the weather got suddenly cold and it froze. It fell to the ground. As it was laying there a cow came and crapped on it;the manure was warm so the bird defroze. The once again alive little bird started ciriping (excuse my lack of proper vocabulary). A cat heard it and went and cleared out all the manure and then ate the bird.
Moral of the story:
Not everybody who craps on you is your enemy. And not everybody who gets you out of crap is your friend. And if you're warm and happy, wherever you are, you should just keep your damn mouth shut.

Pastrati Curatenia!

Astazi in drum spre scoala am schimbat metroul cum fac in fiecare zi la Unirii de la magistrala 1 spre magistrala 2. Eh...acolo...unde isi incep munca metrourile moderne ale Bucurestiului, pe peronul unei statii din centru, era o punga de hartie a unei firme de produse de patiserie care va ramane nementionata. Cuprinsa de spirit civic am ridicat punga si am dus-o la cosul care era la mai putin de 2 metri.

Desi cand suntem pusi fata in fata cu asa ceva suntem inlclinati sa spunem ca nu avem de ce sa curatam ce au lasat altii (atitudine pe care trebuie sa spun ca am impartasit-o pentru o perioada semnificativa de timp) lucrurile nu sunt chiar atat de monocromatice. Ar fi cazul sa ne dam seama ca indiferenta nu o sa dea cu matura pe strazile din capitala si nici nu o sa stranga ambalajele care stau la 3 metri de cosul de gunoi din fata Ateneului Roman...de asemenea indiferenta nu o sa rezolve multe dintre problemele pe care le are Bucurestiul. Nu zic asta because i want to serve society or smth ci pentru ca vreau sa traiesc intr-un oras frumos...intentia este total egoista...Cateodata, admirand cladirile vechi sau gandindu-ma la o dupa amiaza linistita intr-o cafenea cu o carte in mana incepe sa imi placa orasul asta .. am un sentiment placut pe care de obicei mi-l poate induce doar citirea unei carti sau vizionarea unui film vechi...acest sentiment este risipit de imaginea oferita de ambalaje si sticle de cine stie ce bauturi pe jos.

Asa ca data viitoare cand vedeti o punga pe jos poate o sa va amintiti de postul asta. Si poate o sa va vada doi oameni care isi vor aminti de voi cand vor vedea si ei o punga pe jos ...

It's the end of the world as we know it

Da...cantecul este foarte cunoscut, este cantat de R.E.M. Nu asta e pointul postului astuia. Nu am mai postat de mult...mostly beacause nu prea pot sa zic ca am cititori fideli....nu asta e scopul blogului.Nici nu i-am facut foarte multa publicitate pentru ca ideea ar fi fost sa imi exprim frustrarile sau gandurile publicului fara ca acesta din urma sa stie ce mare privilegiu are.Abordarea este oarecum lasa banuiesc.

Acum in legatura cu titlul postului..obsesia mea pentru catastrofe naturale(sau nu) este bine cunoscuta in randul celor care cu adevarat ma cunosc...poate chiar si in randul celor care nu ma cunosc atat de bine..Well needless to say ca given this particular obsession banuiesc ca sunt multi oameni care sunt thankful ca fascinatia mea nu se naste din experiente premonitive. Astazi eu sunt thankful pentru faptul ca feelingurile alea enervante nu se concretizeaza...

Have you ever had the feeling that something really bad is heading your way...and by "your" way i don't mean as an an individual but as a group of people, a nation, a continent, a rase? That something so terrible is going to happen that Hiroshima will look like a cute little display of fireworks?No?.. Me neither.I was just saying...